Curajul de a spune NU celorlalti

Societatea, familia și școala ne-au educat într-un stil competitiv prin raportarea la celălalt, mai degrabă decât raportarea la ce ne dorim, ce putem și ce vrem.

Dacă te gândești la ceea ce ți-ai dorit când ai pornit pe drumul tău:
• să te relizezi,
• să te simți împlinit/ă și fericit/ă
vei înțelege că acest mod vinovat de a spune și face lucruri pe care nu dorești să le spui sau să le faci, și cumva o faci pentru a demonstra că poți, te-a îndepărtat de scopul tău.

Răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: ce faci? Cum ești? Este “Obosit…”. Îl recunoști?
Îl poți înlocui cu “Fericit”?!

Există cumva o adicție față de starea de continuă oboseală, starea activă de a demonstra, de a face, de a fi în priză. Nu ești pregătit să renunți la ea, ești ocupat, ești competent, faci lucruri, ești capabil, dar pierzi conexiunea cu prietenii, cu partenerii, cu familia, cu tine…

Și atunci poate ar fi timpul să înveți modul asertiv de a delimita granițe personale, limite în care să te simți în siguranță, împlinit și chiar fericit.

Oferă-ți permisiunea de a spune „nu” uneori, fără justificări, fără vinovație, fără frică sau remușcare.

E greu să faci pasul, ai nevoie de curaj și de sprijin. Să începi să spui “nu”, poate însemna să pierzi oportunități, să refuzi, să respingi

În drumul anevoios către delimitarea granițelor, vei pierde poate simpatia sau compania unor persoane sau vei alege singur să nu mai fii în compania anumitor persoane, dar curând cercul de cunoștințe se va schimba, odată cu viziunea ta despre ceea ce-ți dorești pentru tine.

Gândește-te cât de important este timpul tău și ia-l în considerare când evaluezi ce poți și ce nu poți face. Nu pentru că nu ai putea, ci pentru că ai nevoie de timp pentru familie, pentru terminarea unei sarcini pe care deja o ai, pentru tine…

Autenticitatea trăirii este recompensa primita pentru un „nu” spus lumii, este da-ul rostit alegerilor tale.