Despre emotii - FRICA

Emotia este cea care da cele mai mari batai de cap oamenilor. Neinteleasa, emotia este interpretata ca o piedica in calea realizarii si fericirii.

Am auzit atat de des replici de genul “daca nu as mai simti asa as fi foarte fericit/a!” fara a intelege ca emotia exact asta iti comunica, starea ta de fapt, ca sa nu mai spun ca si fericirea este tot o stare emotionala, deci de fapt ceea ce ne-am dori ar fi sa experimentam doar emotii asa zise pozitive…

Fie ea bucurie, tristete, frica, furie, surpriza sau dezgust emotia iti comunica ceva despre  echilibrul tau in raport cu lumea externa, despre cat de acordat sau neacordat esti la evenimente si despre nevoia de reechilibrare.

Bineinteles ca pentru a intelege ce-ti comunica o emotie, prima conditie necesara si suficienta este sa identifici acea emotie. Si din nou va marturisesc ca nu foarte rar mi s-a intamplat sa intalnesc oameni care nu-si recunosc fricile, furiile sau tristetile in reactii, in incercarea permanenta de a atribui vinovatia pentru strarile traite, altora.

Indiferent cine credeti ca este de vina pentru starea voastra, in primul rand trebuie sa va intelegeti starea.

Cum sunt eu acum? Ce simt? Unde simt? Ce as vrea sa se intample? De ce ma nemultumeste starea de fapt? Cine este responsabil pentru aceasta situatie? Ce am facut eu sa schimb aceasta situatie? Ce pot sa fac eu sa schimb aceasta situatie? Cine altcineva ar putea ajuta?

Si bineinteles ca inca nu am intalnit omul care sa-mi spuna: “am obosit sa fiu fericit!”

Deci de fapt tot ceea ce ne dezechilibreaza sunt emotiile de surpriza, tristete, frica, furie si dezgust.

Tot ce va pot spune este ca emotiile sunt reactii ale noastre care ne pregatesc pentru evenimente care interfereaza cu nevoile noastre.

Cu totii avem nevoi constiente sau inconstiente:

Nevoia de a avea dreptate sau nevoia de a primi aprobare, nevoia de a fi perfecti, impecabili, fara greseala, nevoia de a fi in control si de aici multele nevoi ca lucrurile sa decurga intr-un anume fel, cu necessitate, acel “trebuie”pe care il auzim mereu, nevoia de atribuire a responsabilitatii si de eliminarea a oricarui sentiment de vinovatie. Da, de aceste lucruri am avea nevoie, constient sau inconstient, ca sa fim bine.

Dar avem si niste experiente in spate in care poate nu ne-am simtit atat de sigur pe noi sau in siguranta, cand nu am fost perfecti si nu am avut control, cand lucrurile nu au decurs cum ne-am dorit sau cum ne-am asteptat, cand am fost rusinati, vinovati sau responsabili pentru niste consecinte negative ale actiunilor noastre reale sau atribuite de altii. Si atunci am experimentat niste stari de surpriza, de frica, de furie si/ sau degust si toate acele stari au fost asimilate si intepretate de creierul nostru ca fiind perturbatorii, ca facandu-ne rau si s-au dezvoltat atitudini si convingeri in baza carora functionam acum.

Am invatat sa evitam situatii care ne-ar putea face rau si frica ne-a invatat sa verificam de n ori posibilele evenimente viitoare care ne-ar putea duce din nou intr-o situatie asemanatoare. Deci am invatat sa facem previziuni catastrofale si in baza lor sa luam decizii de evitare.

Ati fi curiosi sa stiti cate lucruri nu faceti de frica? Si cat de conditionati sunteti de sentimente de frica mascate sub forma de rationamente si planuri, argumente si justificari?

Nu este rau, pentru ca acesta este de fapt rolul fricii, de a ne ajuta sa evitam situatiile cand am putea fi pusi in pericol si ne-ar putea fi rau. 

Dar suntem noi capabili sa evaluam corect toate aceste previziuni si sa luam decizii corecte doar de frica sa nu…?! Ba mai mult, suntem noi constienti ca de fapt de frica facem multe dintre lucrurile pe care le facem?

Daca v-as spune ca frica poate fi mascata sub un sentiment de iubire si toate lucrurile care se fac din frica de: a nu fi singuri, de a nu fi parasiti, de a nu pierde atasamentul fata de cineva, toate acestea sunt interpretate ca un sentiment real si viu de iubire si toate actiunile sunt dovezi reale de iubire?

Niciodata nu dorim sa ne gandim la fricile noastre, facem tot ce depinde de noi sa evitam sa ne intalnim cu ele, inclusiv sa le mascam sau sa le justificam rational.

Ne place sa avem o parere buna despre noi si sa ne incadram in normele general acceptate. Doar asa functioneaza societatea si este normal sa existe niste norme si niste reguli.

Problema intervine la nivel personal, cand in ciuda eforturilor de a face ceea ce este bine si corect, suntem rasplatiti incorect si nu ne sunt recunoscute eforturile si apreciate gesturile. Externalizam complet vinovatia si ne excludem din orice cerc al acesteia. Devenim victime ale persecutorilor in cautarea unui salvator.

Dar in fapt, pana atunci am facut nenumarate compromisuri care au aparut din nenumarate frici ascunse si justificate rational. 

Si voi da 4 exemple pentru care ulterior voi si prezenta variantele adulte de gestionare a fricii:

1. De frica sa nu ma parasesti am facut nenumarate gesturi si actiuni pe care altfel nu le-as fi facut si lipsa de recunostinta mi-a trezit multe frustrari fata de situatia de fapt, ca oricat m-as chinui sa nu te supar tu tot esti nemultuimit/a!

2. De frica sa nu cad in dizgratia sefilor am facut nenumarate gesturi si actiuni care nu au fost in accord cu mine, si-am facut mai mult decat mi s-a cerut in fisa postului si nu am primit nicio multumire si nu am observant nicio recunoastere a eforturilor mele si acest lucru ma frustreaza si consider ca nu este corect!

3. De frica sa nu devin neplacut/a am facut eforturi sa fiu o persoana agreabila si altruista, am dedicat tot timpul meu, am ajutat si am fost mereu alaturi si toate criticile care mi se aduc ma infurie, pentru ca numai eu stiu cate am facut si ca am fost un model!

4. De frica de a nu pierde controlul am muncit peste masura si m-am implicat in toate actiunile, am stat peste program si m-am ocupat personal de toate, am fost suprasolicitat/a si m-am epuizat.

Toate aceste frici ne determina adesea sa facem lucruri care nu sunt in accord cu noi sau cu convingerile noastre si cresc nivelul de frustrare si de nemultumire pana cand ne trezim furiosi, fara sa stim de ce si extrem de irascibili si nu intelegem ce se intampla.

Repetam niste scenarii traite candva, evitam niste consecinte traite candva si fara sa ne dam seama ajungem sa traim conditionati de propriile frici, o viata care nu ne place neaparat, dar in care investim toata energia pentru a ne proteja de ceea ce ni s-a intamplat candva si s-ar putea repeta.

Identificarea emotiilor ne ajuta sa intelegem ce se intampla cu noi, ne ajuta sa intelegem cum ne pozitionam fata de anumite circumstante si de ce alegem sa facem anumite lucruri.

O persoana adulta constienta de propriile frici si actiuni, poate intelege:

1. Ca nu si-ar dori sa fie parasit/a si va face tot ceea ce depinde de el/ea pentru ca acest lucru sa nu se intample, dar nu va putea controla cursul evenimentelor si va lua in calcul si posibilitatea unui deznodamant nefericit. Acest lucru il/o va ajuta sa nu mai faca niste compromisuri mult prea mari in numele unei iubiri, care in fapt poate nici nu este atat de mare precum este frica de singuratate sau de a fi parasit/a. 

2. Ca in acest moment nu-i este comfortabil sa intre in conflict cu sefii, si va face tot ceea ce va depinde de sine pentru a Evita acest lucru, atata timp cat nu se simte pregatit/a si in siguranta si ii va fi mai usor sa accepte toate compromisurile pe care e nevoit/a sa le faca, pentru ca, in fapt , le face pentru sine si nu pentru altii, iar adultul va cauta o solutie mai buna in viitor.

3. Ca nu poate fi placut/a de toata lumea, asa cum nu poate place pe toata lumea si va accepta ca indiferent de eforturile depuse exista o mare probabilitate ca cineva sa nu-l/o placa si va accepta acest lucru, fara a mai face eforturi suplimentare de a fi placut de toata lumea. Va actiona moderat, corect in accord cu principiile si valorile sale, pentru  a nu avea ce sa-si reproseze in momentul in care va constata ca nu a fost pe placul cuiva. Este dreptul fiecaruia sa placa sau sa nu placa pe cineva. 

4. Ca nu se simte confortabil in momentul in care altcineva preia controlul, dar ca inevitabil nu se va putea ocupa de toate, fara a ajunge sa greseasca sau sa esueze si va intelege ca oricata neincredere ar avea in oameni, fara acestia nu va putea duce la bun sfarsit ce a inceput  si va incerca sa-si gestioneze aceste frici pentru a putea fi parte dintr-o echipa si a evolua.

Frica este o emotie paralizanta, in situatia in care nu decizi sa actionezi. Frica iti solicita o actiune, sa fugi sau sa lupti. Cand refuzi ambele variante, frica te blocheaza. Frica nu face decat sa-ti spuna ca va urma ceva neplacut pentru tine si iti da toate resursele necesare sa gestionezi situatia. Cand ii vei comunica creierului tau ca de fapt nu este asa un mare pericol si nu este un capat de pamant daca se intampla acel lucru, creierul va intelege ca nu-ti mai este frica si va inceta sa te solicite atat de tare.

Cand vei simti ca te cuprinde frica gandindu-te la ceva ce va urma sa se intample, intreaba-te: “Care este cel mai rau lucru care se poate intampla?” Si mergand pe firul raspunsului, vei gasi alternative de gestionare a situatiei.
De cele mai multe ori in practica nimic nu este chiar atat de grav precum este in imaginatia noastra. Iar daca prin absurd chiar este, oricum nu mai ai ce face. Vei gasi cea mai buna solutie posibila pentru cel mai prost scenariu.
Voi mai discuta despre frica in multe alte contexe, voi povesti despre frica discutand despre tipuri de iubiri si tipuri de relatii si in general despre teama noastra inconstienta de nefericire