Curajul de a spune NU celorlalti
Societatea, familia și școala ne-au educat într-un stil competitiv prin raportarea la celălalt, mai degrabă decât raportarea la ce ne dorim, ce putem și ce vrem. Dacă te gândești la ceea ce ți-ai dorit când ai pornit pe drumul tău: • să te relizezi, • să te simți împlinit/ă și fericit/ă vei înțelege că acest mod vinovat de a spune și face lucruri pe care nu dorești să le spui sau să le faci, și cumva o faci pentru a demonstra că poți, te-a îndepărtat de scopul tău. Răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: ce faci? Cum ești? Este “Obosit…”. Îl recunoști? Îl poți înlocui cu “Fericit”?! Există cumva o adicție față de starea de continuă oboseală, starea activă de a demonstra, de a face, de a fi în priză. Nu ești pregătit să renunți la ea, ești ocupat, ești competent, faci lucruri, ești capabil, dar pierzi conexiunea cu prietenii, cu partenerii, cu familia, cu tine… Și atunci poate ar fi timpul să înveți modul asertiv de a delimita granițe personale, limite în care să te simți...
